Romania are cel mai redus nivel al intermedierii financiare, dintre toate tarile UE, desi nevoie de finantare exista. BNR a identificat trei cauze.

Tara noastra inregistreaza cel mai scazut nivel al gradului de intermedierie financiara in UE, vazut ca pondere a activelor bancare in PIB.

”De ce e așa scăzut, este o întrebare grea, nu avem nevoie de dezvoltare, de bani?” se miră pana si guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

De bani este intotdeauna nevoie, dar nu neaparat de la bancile locale. Una dintre cauzele structurale ale intermedierii financiare scăzute în România este tocmai faptul ca finanțarea directă a corporațiilor de dimensiuni mari se face de la instituții de credit din străinătate sau de la companiile mamă – creditul bancar intern reprezintă doar aprox. 36% din îndatorarea totală a companiilor nefinanciare

O alta cauza o reprezinta nivelul scăzut de capitalizare a unei părți însemnate a sectorului companiilor nefinanciare – astfel ca multe dintre firmele romanesti nu se califica la un credit bancar.

„Dacă un bancher dă un credit unei societăţi cu capital negativ, nu e chiar penal, dar nici departe. Înseamnă că dă bani cuiva care ştie de la început că nu are de unde să dea înapoi, nu are nicio garanţie.” – spune Isărescu.

In fine, BNR considera ca intermedierea scazuta este cauzata si de modelul local de finanțare al sectorului bancar bazat preponderent pe garanții imobiliare, în detrimentul analizei bilanțiere și a planurilor de afaceri

„Dacă dai credite numai cu garanţii imobiliare şi nu reuşeşti să îţi creezi o echipă care să finanţeze businessul, garanţie mai bună decât un business care să fie fluid, nu prea poţi să găseşti. Pentru credit pe bază de analiză bilanţieră şi în baza planurilor de afaceri trebuie şi expertiză.” a declarat guvernatorul.

CNSM a constituit un grup de lucru cu scopul identificării și analizării principalilor factori care limitează dezvoltarea în mod durabil a intermedierii financiare în România. Măsurile identificate au în vedere:

. sprijinirea schimbării structurale a economiei înspre una cu valoare adăugată superioară, inclusiv prin folosirea mai amplă a fondurilor europene;
. îmbunătățirea educației financiare a antreprenorilor și creșterea pregătirii profesionale a salariaților din sistemul financiar;
. diversificarea în mod sustenabil a surselor care ar putea contribui la majorarea intermedierii financiare.