Lungul drum de la model la realitate

un articol de Eugen Radulescu, director Banca Nationala a Romaniei

În urmă cu mai mulți ani, guvernatorul BNR ne-a povestit o situație plină de tâlc. Era la una din întâlnirile guvernatorilor din țările membre ale Băncii Reglementelor Internaționale. Ca de obicei, au fost invitați și experți reputați într-un domeniu de interes, care să prezinte rezultatele studiilor lor. În acel an s-a întamplat să fie invitați doi matematicieni americani, care făcuseră studii aprofundate despre piața de capital. Cei doi ajunseseră la concluzia că piața de capital va continua să crească, pe termen nelimitat, ceea ce va aduce multă bogație și bunăstare tuturor celor care înțeleg dinamica acestei piețe. Cei doi au dat explicații amănunțite, au arătat un colțișor din modelele sofisticate pe care se fundamenta, irefutabil, concluzia lor.

Unul dintre participanți, economist reputat și cu o îndelungată experiență în activitatea băncii centrale, s-a arătat neîncrezător. “Bun, și până la urmă cine plătește?”, a întrebat el. Cei doi au explicat că… nimeni, că totul va merge minunat la nesfârșit. A urmat pauza de masă, după care era programată o a doua sesiune, pentru a continua și detalia tema creșterii pieței.

A doua sesiune nu a mai avut loc: la New York tocmai se anunțase falimentul Lehman Brothers și piața era într-o derivă de nedescris. Fiind consultanți pentru mari bănci de investiții, cei doi au luat primul avion către State, pentru a vedea dacă și cât anume se mai putea salva. 

Mi-am amintit această istorisire în legătură cu un fenomen de amploare, care a avut o evoluție fulminantă, dar care, după părerea mea, va avea, mai devreme sau mai târziu, aceeași soartă ca minunatele modele ale celor doi matematicieni: crypto activele. Acestea s-au născut cu foarte puțini ani în urmă, la scara istoriei. Domeniul “bitcoin.org” a fost înregistrat în august 2008, cu mai puțin de o lună înainte de prăbușirea Lehman Brothers, iar lucrarea “Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System” a fost publicată electronic de Satoshi Nakamoto în octombrie 2008. (De fapt, Satoshi Nakamoto nici nu există, sub acest indicativ s-au prezentat misterioșii creatori ai primului crypto activ; dar parcă mai contează asemenea detalii, dacă dragostea este mare?) Așa a început aventura crypto. Nu e vorba, au existat cred zeci de mii de crypto care au dispărut, unele mai repede, altele mai lent; au rămas destule, dintre care câteva au avut evoluții fulminante, atât ca preț unitar, cât și ca volum al tranzacțiilor. Oferta s-a diversificat ; au apărut aşa-numitele “collateralized stablecoins”, mult mai aproape de un instrument financiar clasic, ca şi “algorithmic stable coins”, despre care un expert mai mucalit a zis o dată că de fapt nu sunt nici monede, nici stabile. Dar partea leului din această piață revine, și azi, bitcoin (btc), clasificat în categoria “decentralized finance”. La această categorie mă voi referi în continuare.

De fapt, crypto sunt aplicarea în practică a unei tehnologii electronice revoluționare, intitulată blockchain, care a permis apariția unor sisteme total descentralizate de transfer de active, fără a fi nevoie de un “punct de comandă” central. Nu știu dacă tehnologia a precedat apariția crypto sau, dimpotrivă, ideea de bani descentralizați a atras dezvoltarea tehnologiei care să îi facă posibili. Au fost o serie de factori favorizanți, exact la momentul potrivit: internetul a oferit suportul pentru dezvoltarea fulgerătoare a tehnologiei; condițiile piețelor financiare mondiale, cu dobânzi zero sau chiar negative, au condus la dorinţa de a identifica plasamente care să fie mai lucrative; transferurile de fonduri prin bănci erau scumpe și greoaie; în plus, anonimitatea și lipsa raportării deținerilor și tranzacțiilor către o autoritate publică/centrală a acestor active și tranzacțiile aferente au reprezentat un factor seducător şi pentru cei care întreprind activități infracționale sau specifice economiei informale.

Ei bine, în acest mediu nu a fost deloc dificil ca promotorii crypto să folosească, în scriptul care a însoțit lansarea și succesul conceptului lor, ideea că “atotputernicia” banilor creați de bănci centrale trebuie să sfârșească. Bogăția nu trebuie creată din nimic la discreția unor birocrați, bogăția poate fi creată de oricine, iar monopolul bancherilor trebuie să înceteze. (În această parte a scriptului a existat un mic sâmbure de adevăr: sistemul bancar chiar deținea monopolul transferurilor financiare, ceea ce a permis menținerea unor costuri supărător de ridicate, mai ales pentru transferurile internaționale. După apariția crypto și dezvoltarea unor instituții de plăți complet desprinse de bănci, acest monopol a dispărut, ceea ce a dus la scăderea extraordinară a costurilor legate de transferul de bani între două părți. O bilă albă, pentru crypto și pentru instituțiile de plăți independente de bănci.)

Dincolo de asta, însă, întreaga propagandă în favoarea crypto a fost o lungă, chiar dacă bine articulată, listă de minciuni și jumătăți de adevăruri (…)

Datele colectate la nivelul UE arată un fenomen îngrijorător: în medie la nivelul țărilor membre, 6% dintre cei care au răspuns unui chestionar au investit în crypto anul trecut. Pentru România, cifra este de 8%. Nu doar că suntem mai săraci, dar preferăm să aruncăm banii pe fereastră, în loc să îi investim în altceva decât fum.

De aceea, mai spun o dată, pentru cei care încă visează că basmele croite în jurul “fiananţelor dematerializate” sunt reale. Nu sunt. Btc şi celelalte nu sunt nimic – doar un joc din care mulți de tot pierd și puțini reușesc să câștige. Cam ca la loterie. Nu există un profit net, nu există niciun profit. Nici nu are de unde să existe.

Așa că, și dacă bitcoin va continua tendința de descreștere, și dacă ea va fi cumva reversată de cine știe ce nouă găselniță de atras naivii, spun răspicat: aceste crypto nu produc nimic și nu vor produce nimic niciodată. Orice ar reieși din cine știe ce model matematic.

Articolul integral aici