Legislatie: sub incidenta caror directive europene intra tranzactiile din cadrul exchange-urilor Bitcoin

Cerintele directivei e-commerce pot fi aplicate exchange-urilor Bitcoin nu insa si directiva drepturilor consumatorilor, potrivit Bitcoinromania.ro. Directiva serviciilor financiare ale consumatorului ( DSFC ), care acopera marketing-ul la distanta ale serviciilor financiare ale clientului si recunoaste serviciul financiar ca fiind orice serviciu de banking, credit, asigurare, pensii, investitii sau plati, poate fi de asemenea aplicabil la exchange-urile Bitcoin, din moment ce acestea pot fi clasificate ca furnizori ai serviciilor de plata si servicii de investitii.

Posibilitatea clasificarii legale a exchange-urilor Bitcoin ca furnizori ai serviciilor societatii informationale depinde de natura furnizorului de servicii. Directiva serviciilor societatii informationale defineste aceste servicii ca fiind orice serviciu furnizat in mod normal pentru remuneratie, de la distanta, printr-o modalitate electronica, la cerinta serviciului la nivel de individ.

Acest lucru poate fi sustinut de faptul ca serviciile pentru tranzactionarea bitcoinilor sunt furnizate pentru remunerare, din moment ce exchange-urile de obicei taxeaza un comision pentru orice cantitate de bitcoini convertiti in moneda fiat.
Serviciile oferite de exchange-urile Bitcoin sunt furnizate de la distanta prin cai electronice. Poate fi argumentat ca bitcoinii aferenti serviciilor exchange-urilor furnizati de un exchange Bitcoin sunt oferiti la cerinta fiecarui individ pentru astfel de servicii, din moment ce membrul exchange-ului trimite instructiuni pentru executarea unei tranzactii prin plasarea unei oferte de pret pe platforma.

Astfel, bitcoinii aferenti serviciului de schimb pot fi considerati ai serviciului societatii informationale în cadrul directivei e-commerce. Din moment ce aceasta directiva desemneaza furnizorii serviciului societatii informationale ca fiind orice persoana legala ce furnizeaza serviciul societatii informationale, exchange-urile Bitcoin pot ajunge sub aceasta definitie. Prin urmare, cerintele directivei e-commerce pot fi aplicate exchange-urilor Bitcoin.

Directiva serviciilor financiare ale consumatorului ( DSFC ), care acopera marketing-ul la distanta ale serviciilor financiare ale clientului si recunoaste serviciul financiar ca fiind orice serviciu de banking, credit, asigurare, pensii, investitii sau plati, poate fi de asemenea aplicabil la exchange-urile Bitcoin, din moment ce acestea pot fi clasificate ca furnizori ai serviciilor de plata si servicii de investitii.

Mai important de atat, potentialul aplicabilitatii directivei e-commerce complementeaza aplicabilitatea directivei serviciilor financiare ale consumatorului, din moment ce ambele contribuie la crearea de cadre legale pentru dispozitia online a serviciilor financiare. Mai mult de atat, avand in vedere directiva serviciilor de plata, consumatorul ar trebui totodata sa fie protejat conform directivei e-commerce si directivei serviciilor financiare ale consumatorului, iar asigurarile aditionale aferente acestor directive sa fie în continuare aplicabile.

O alta intrebare este daca directiva drepturilor consumatorilor poate fi aplicata exchange-urilor Bitcoin. Mai important de atat, aceasta directiva nu este aplicata contractelor pentru servicii financiare. Un serviciu financiar este definit ca fiind orice serviciu de banca, credit, asigurare, pensii, investitii si plati, asa cum a fost definit mai sus. Aceasta împreuna cu concluzionari anterior facute, putem spune ca serviciul pentru tranzactionarea bitcoinilor poate ajunge sub definitia serviciilor de investitii si ca activitati sub directiva instrumentelor financiare de piata.

Astfel, daca exista un motiv de la aceste presupuneri ca bitcoini sunt instrumente financiare, atunci directiva drepturilor consumatorilor nu este aplicabila tranzactiilor Bitcoin din cadrul platformelor de exchange. Cu toate acestea, daca exista vreun motiv pentru care bitcoinii ar putea fi bani, o moneda, un bun sau o marfa, atunci modalitatea aplicabilitatii directivei drepturilor consumatorilor ar trebui revizuita.

Aceasta directiva este aplicabila oricarui contract finalizat intre comerciant si client. Din moment ce un utilizator interactioneaza cu un exchange online, iar directiva nu este aplicabila contractelor de la distanta, atunci ar trebui finalizat un contract intre utilizatorul Bitcoin si exchange-ul Bitcoin definit ca: orice contract finalizat intre comerciant si consumator sub o actiune de vanzare la distanta fara alte activitati fizice simultane prezente, cu exclusivitatea cailor de a finaliza contractul prin intermediul unei comunicari la distanta.

Problema ce trebuie analizata este fie daca tranzactiile ce au loc in cadrul unui exchange sunt subiect pentru contractele la distanta sau nu. Exchange-urile Bitcoin implica adesea tranzactii ce constituie o intelegere intre cumparator si vanzator, iar exchange-ul actioneaza ca un simplu intermediar, fara ca acesta sa fie de nicio parte a tranzactiei.

Cu toate acestea, directiva drepturilor consumatorilor defineşte bunurile ca fiind lucruri tangibile transferabile. Acest lucru inseamna ca bitcoinii nu sunt bunuri, iar aceasta directiva nu este aplicabila contractelor Bitcoin. Chiar daca este ignorat faptul ca bitcoinii nu indeplinesc aceasta definitie a bunurilor din cadrul directivei, tot ar fi neclar daca contractul dintre vanzator si consumator se supune criteriilor expuse pana acum.

Acestea fiind spuse, directiva drepturilor consumatorilor nu este aplicabila tranzactiilor din cadrul exchange-urilor Bitcoin.

In materie de legislatie aplicabila tranzactiilor in bitcoin, sunt insa cateva probleme mai putin clare ce privesc plata consumatorului in bitcoini. De exemplu, nu este clar cum se aplica taxele si impozitele la astfel de tranzactii Bitcoin. Pentru mai multe detalii cititi articolul „Cine sunt comercianții Bitcoin si care sunt clientii acestora?” publicat de bitcoinromania.ro.