Directiva CCD2: creditul de consum intră sub cele mai stricte reguli din istoria pieței. Este România pregătită?

Directiva (UE) 2023/2225 privind contractele de credit de consum, cunoscută drept CCD2, extinde considerabil cadrul european pentru creditul de consum. Nu mai sunt vizați doar creditorii clasici, băncile și IFN-urile, ci tot ecosistemul „cumpără acum, plătește mai târziu”. Directiva urmărește să prindă mai bine produsele de creditare digitale și noile modele de business, care nu erau bine acoperite de CCD1 (Directiva 2008/48/CE). Statele membre trebuiau ca până la 20 noiembrie 2025 să adopte și să publice legislația națională de transpunere urmând ca până la 20 noiembrie 2026 să înceapă efectiv aplicarea noilor reguli. România nu a reușit să respecte termenul de 20 noiembrie 2025 pentru transpunerea CCD2 și, în ianuarie 2026, Comisia Europeană a început procedura de infringement.

Cu sute de mii de consumatori consultați, Lendrise se poziționează la intersecția dintre date reglementate, identitate și conformare, exact zona pe care CCD2 o aduce în centrul pieței. Asadar, ce se intâmplă?

Un interviu NOCASH cu Nic Bălăceanu, CEO Lendrise

CCD2 aduce cel mai strict cadru aplicabil creditului de consum din câte a avut România, cu aplicare de la 20 noiembrie 2026. Din ce vedeți în piață (IFN-uri, instituții de plată, retaileri, telecom), se înțelege ce urmează?
Se înțelege că vine ceva mare, și, un lucru pe care aș vrea să-l subliniez, piața nu s-a trezit peste noapte cu asta. Încă din primăvară am co-organizat, împreună cu Reff & Associates și Deloitte, o sesiune dedicată transpunerii CCD2. Discuția în sală (IFN-uri, instituții de plată, retail, telecom) era deja despre implementare concretă, nu despre teorie. Subiectul e pe masă de luni bune.

Întrebarea pe care o aud cel mai des este „de unde începem”, nu „dacă ne pregătim”. Unele cerințe ale directivei sunt firești, precum protecția consumatorului și transparența. Altele ridică provocări operaționale reale. Dar toate trebuie implementate până la 20 noiembrie 2026, indiferent cât de pregătit ești. Deocamdată, doar o parte a pieței a trecut deja de la analiză la lucru.

România este deja în întârziere. Comisia Europeană a deschis procedura de infringement în ianuarie. Cât de complicat este să te pregătești pentru un cadru care încă nu este complet transpus în legislația națională?
Este paradoxul cu care lucrăm cu toții. Termenul de transpunere a fost 20 noiembrie 2025, l-am ratat, și de aici scrisoarea de punere în întârziere de la Bruxelles. Transpunerea la nivel local este încă în formă de proiect. Dar directiva europeană există, este clară, iar data aplicării obligatorii, 20 noiembrie 2026, nu se mută. Deci cine așteaptă textul final al ordonanței ca să înceapă pierde luni prețioase. Sfatul meu este să te pregătești pe baza directivei, pentru că mare parte din ce trebuie făcut este deja cunoscut. Detaliile de transpunere vor ajusta la margine, nu vor schimba fondul. Cine începe acum câștigă timp; cine așteaptă va alerga după deadline.

Ați spus „toți”. Dar CCD2 nu se aplică doar băncilor și IFN-urilor. Cine intră de fapt sub aceste reguli?
Aceasta este una dintre cele mai puțin înțelese părți. Perimetrul se lărgește semnificativ. Nu mai vorbim doar de creditorii clasici. Vorbim de retaileri care oferă plata în rate, de companii din telecom și utilități care permit amânări la plată, de tot ecosistemul de „cumpără acum, plătește mai târziu”. Mulți dintre acești jucători intră, poate pentru prima dată, sub incidența regulilor de credit de consum, cu obligații de transparență, de evaluare a bonității, de conduită.

Pentru o companie de telecom care până acum vedea rata la telefon ca pe o simplă facilitate comercială, aceasta este o schimbare de paradigmă. Și supravegherea nu este simbolică: ANPC, cu amenzi, cu obligația de a alinia contractele, cu posibilitatea suspendării activității de creditare. Miza este reală, și este reală pentru mult mai mulți actori decât acum un an.

Toate acestea se întâmplă într-un moment economic dificil. Băncile își temperează ritmul de creditare, în timp ce riscul de credit se deteriorează. Pare că este momentul potrivit pentru reguli mai stricte.
Aș spune că este momentul în care contează cel mai mult. Contextul este tensionat: gradul de intermediere financiară din România este la minimul istoric din UE, în jur de 23% din PIB. Băncile stau pe „munți” de lichiditate, dar au închis robinetul, preferând finanțarea statului în locul creditării populației și firmelor. În paralel, presiunea pe bugetele gospodăriilor a crescut, prin inflație, majorări de TVA, incertitudine. Și, foarte important, BNR prognozează o creștere a ratei de nerambursare la creditul de consum în perioada următoare. Deci ai o piață care frânează și un risc care urcă, în același timp. Exact în punctul acesta, capacitatea de a evalua corect cine își permite un credit nu mai este o formalitate birocratică, este ceea ce separă un portofoliu sănătos de unul care se deteriorează.

CCD2 nu vine să sufoce o piață aflată deja sub presiune. Vine să se asigure că, atunci când se acordă credit, decizia se sprijină pe venituri și cheltuieli reale, verificate, nu pe hârtii declarate. Într-un context bun, evaluarea riguroasă este o disciplină. Într-un context tensionat ca acesta, este o plasă de siguranță, pentru consumator și pentru creditor deopotrivă.

Ați numit evaluarea bonității „inima” directivei. De ce?
Pentru că acolo se joacă totul. CCD2 spune ceva aparent simplu: înainte să dai un credit, trebuie să evaluezi riguros dacă omul și-l poate permite, pe baza unor informații exacte, adecvate și verificate despre venituri și cheltuieli. Cuvântul-cheie este „verificate”. Și aici este marea diferență de mentalitate pentru piața românească. O bună parte din evaluarea de venit din România se sprijină încă pe documente declarate, adeverințe, autodeclarații. Iar o adeverință se poate falsifica; un venit declarat se poate umfla.

Directiva împinge piața de la venitul declarat către venitul verificat la sursă. Este o diferență fundamentală. Când verifici venitul direct la sursă, nu mai ai o hârtie în care trebuie să ai încredere, ai o confirmare. Iar pentru evaluarea capacității consumatorului de a-și permite creditul, care este exact scopul CCD2, confirmarea bate estimarea de fiecare dată.

Este și o dimensiune de fraudă aici, nu?
Exact, și este un punct la care mi-aș dori să reflecteze mai multă lume. Verificarea la sursă a identității și a venitului nu este doar o cerință de conformare, este, în același timp, un instrument antifraudă. Adeverința falsă este fraudă. Identitatea furată la onboarding este fraudă. Când construiești un proces care verifică cine este omul și cât câștigă, la sursă, rezolvi conformarea CCD2 și reduci expunerea la fraudă în aceeași mișcare. Nu sunt două costuri separate, este un singur mecanism cu două beneficii. Și asta contează în mod special pentru jucătorii noi aduși sub reguli (telecom, utilități, retail), care nu au istoricul băncilor pe verificarea identității și pornesc practic de la zero pe partea aceasta.

Directiva vorbește și despre modelele de scoring, despre decizii automate și modul in care explici lucrurile consumatorului. Cum vezi impactul asupra felului în care se acordă creditul?
Cred că asistăm la o schimbare de paradigmă în felul în care se ia decizia de credit. Modelul clasic se sprijină în mare parte pe istoricul de plată, te uiți în urmă, la cum s-a comportat omul cu creditele trecute. Este util, dar retrospectiv. CCD2 împinge către o evaluare de afordabilitate în timp real, prospectivă: nu doar cum a plătit până acum, ci ce își permite acum, pe baza situației lui reale de venituri și cheltuieli. Aceasta deschide loc pentru surse alternative de date și pentru modele mai bune.

Directiva cere creditorului să explice consumatorului de ce a fost respins. Ceea ce înseamnă că nu ajunge un scor opac; ai nevoie de decizii pe care le poți justifica. Toate acestea împinse la un loc înseamnă că infrastructura de identitate și de date verificate nu mai este un accesoriu, devine coloana vertebrală a creditării responsabile.

Au ramas mai putin de trei luni pana la implementarea CCD2. Ce mesaj ai pentru piață, mai ales pentru cei care au ignorat complet, pana acum, aceasta Directiva?
CCD2 poate fi citit în două feluri. Poți să-l vezi ca pe o bifă de conformare, o listă de obligații pe care le rezolvi în ultima clipă, sub presiunea deadline-ului. Sau poți să-l vezi ca pe ocazia de a-ți reconstrui infrastructura de decizie de credit așa cum trebuie să arate oricum într-o piață digitală: identitate verificată, venit confirmat la sursă, decizii pe care le poți explica. Și un lucru pe care aș vrea să-l subliniez: creditarea responsabilă sub CCD2 nu se rezolvă de un singur actor. Are nevoie de colaborare în ecosistem, între cei care aduc date, cei care furnizează soluții de analiză a datelor și cei care aduc infrastructura de identitate. Nimeni nu le face pe toate singur.

Cine tratează CCD2 ca pe o corvoadă va supraviețui inspecției. Cine îl tratează ca pe o ocazie de a construi corect va ieși din 2026 cu un avantaj real. Noi, la Lendrise, pe asta pariem, că infrastructura de identitate financiară verificată nu este un cost de conformare, ci fundația pe care se construiește creditarea următorului deceniu. Iar 20 noiembrie nu este o linie de sosire. Este linia de start.

________

Nic Bălăceanu este CEO Lendrise, companie cu opt ani de activitate în România, care operează o infrastructură de orchestrare de date și decizionare pentru piața de credit. Prin ScoreRise, Scorilo și Suntio Identity (aceasta din urmă autorizată ADR pentru verificarea identității la distanță), grupul construiește stratul de identitate financiară verificată: verificare de venit la sursă, verificare de identitate și suport de decizie pentru creditori.

Este fondator și membru al board-ului ROFINTECH, asociația care reprezintă ecosistemul fintech din România, și a co-organizat, alături de Reff & Associates și Deloitte, una dintre primele sesiuni dedicate transpunerii CCD2 în România. Cu sute de mii de consumatori consultați, Lendrise se poziționează la intersecția dintre date reglementate, identitate și conformare, exact zona pe care CCD2 o aduce în centrul pieței.