Ce facem cu portofelul digital european

un articol de Andrei Nicoara, expert e-guvernare, formator T.I.C. – Institutul Național de Administrație

La finalul acestui an portofelul digital european EUID Wallet trebuie să fie disponibil cetățenilor români. La finalul anului viitor companiile din domenii reglementate (serviciile bancare și financiare, telecom, șamd.) au obligația să accepte portofelul pentru acele proceduri pentru care reglementatorul a impus  autentificarea strictă a utilizatorilor (SCA).

Se consideră că EUID Wallet va crește GDP-ul UE cu 50 mld. euro. Ceea ce este un paradox deoarece portofelul trebuie să fie oferit gratuit.

Gratuitatea este o decizie bazată pe o lecție învățată – situația actuală a certificatelor calificate, relativ puține, cu politici comerciale orientate spre profit și nu creșterea adopției acestora.

Portofelul va conține și certificate calificate gratuite, va întoarce practic pagina în istoria serviciilor de încredere. Este deci esențial ca la acest nou început să gândim mai bine ce ne dorim să obținem.

Ecosistemul EUID Wallet materializează varianta de circulație a datelor bazată pe acordul prealabil a persoanei vizate. I se adaugă soluția de interoperabilitate materializată de Legea 242/2022 cu Platforma Națională de Interoperabilitate (PNI) bazată pe informarea ulterioară a utilizatorului cu privire la datele prelucrate.

EUID Wallet este potrivit atunci când procesul este inițiat de cetățean, acesta pune virtual la dispoziție dovezi electronice din portofel, analog cu completarea unui dosar cu adeverințe. PNI este utilă atunci când cetățeanul este beneficiarul unui demers pro activ, este atenționat spre exemplu că se apropie expirarea unui act și i se oferă dosarul precompletat.

Ambele scenarii sunt tehnic robuste, funcționează deja de ani buni în alte state europene. EUID Wallet este rezultatul sistematizării și generalizării bunelor practici actuale sub forma unui ecosistem compatibil la nivelul întregii Uniuni Europene. Este totodată și ușor de înțeles dacă recurgem la simplificări demonstrative.

Ce este portofelul electronic

EUID Wallet este un …. portofel! Este un spațiu (aplicație) gol în care cetățeanul poate ține lucruri. Este securizat prin legarea sa de telefonul mobil cu utilizarea unor soluții hardware de securitate certificate, similare cu modul în care stocăm cardurile bancare pentru plata cu telefonul la casă. El va fi umplut cu „atestate electronice ale atributelor” (AEA) – echivalentul diplomelor, certificatelor, adeverințelor și a oricărui tip de act autentic existent în arhiva personală. Atestatele trebuie emise de toți cei care emit acte pe hârtie, la cerere, dar pot fi și create ulterior similar cum mergem pentru a face copii legalizate.

Evident, nici un emitent nu va emite în portofel un atestat fără să verifice că acesta aparține persoanei îndreptățite. De aceea, primul pas în utilizarea unui portofel este să i se creeze legătura cu o persoană reală printr-o procedură de încredere ridicată. Practic primul act din portofel este întotdeauna cel de identitate, datele de pe acesta – cunoscute sub numele de PID.

Portofelul în sine este anonim. El poate prezenta atestate însoțite de date de identificare, practic similar cu toate datele scrise azi pe o diplomă, sau le poate prezenta anonim – spre exemplu doar atributul „peste 18 ani” fără alte date personale. Cel căruia i se prezintă aceste date se numește „beneficiar”, abreviat în engleză RP, și trebuie listat anterior într-un registru european pentru ca portofelul să-l accepte. Astfel proprietarul portofelului știe sigur cui îi dă datele, știe la ce vor fi folosite, știe care atestate dintre cele din portofel sunt transmise și controlează procesul trebuind să-l aprobe explicit.

Probleme românești

În România, Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) a încercat de două ori, pe ușa din dos (prin stimularea apariției unor articole în legi cu alt subiect, depuse ca amendament) să fie legalizată ca factotum în universul EUID Wallet. A încercat să fie monopol în emiterea de portofel, de PID, de AEA, să primească toate rolurile de control. (PL-x 147/2025 a fost retras miraculos chiar în ședința de vot final a plenului).  O idee multilateral greșită, inclusiv din cele două perspective care fac obiectul acestei opinii.

Problema încrederii

Avem prostul obicei de a face alegeri nu pe bază de informații ci pe bază emoțională. Este previzibil ca o parte semnificativă a populației să se auto-excludă din această nouă formă de activități digitale pentru că nu are, firesc, capacitatea de a asimila zecile de norme tehnice emise de CE pe subiect și sutele de standarde tehnice referite de acestea iar ADR, Guvernul României în general, nu beneficiază de încrederea deplină a acestor persoane.

Din fericire normele europene permit mai multe variante de emitenți de portofel, pot fi atât portofele emise de alte state cât și portofele emise de entități private. În calitatea sa de autoritate competentă ADR trebuie să-și schimbe viziunea și să treacă la o schemă națională de certificare „open” – astfel încât să permită mai multe portofele.

Rămâne problema gratuității, care entitate privată s-ar arunca într-un asemenea proiect fără încasări directe și imediate? Spre exemplu o bancă, deja obișnuită cu rigorile aplicațiilor bancare, ar putea oferi gratuit portofelul clienților săi.

Cândva ADR a cerut 35 mil euro pentru implementarea portofelului. Germania a alocat pentru portofel 13 mil euro. Zilele acestea se va decide la MIPE,  în comitetul POCIDIF, cine și cu câți bani va fi finanțat. Cred că este oportună alocarea unor fonduri comparativ modice, poate 1-2 mil euro, pentru emiterea unui portofel de către o bancă sau asociație de bănci. Cred că ne-ar aduce o creștere de minim 10 pp a gradului de adopție iar implementarea ar putea chiar respecta termenul de lansare impus de regulamentul european – ADR nu are nicio șansă să o facă. ADR pare să se îndrepte spre cea mai proastă variantă: să scrie un Caiet de Sarcini pentru un produs utilizabil 5 ani deși astăzi nu există o formă definitivă de portofel la nivelul UE – va plăti un cost imens și nu se va încadra în cele 11 luni disponibile. În schimb disponibilitatea unui portofel privat rezolvă termenul european și permite ADR să achiziționeze mai târziu, după ce va fi clară calitatea muncii celor 100 de companii europene care lucrează astăzi la câte o variantă de portofel. EUID Wallet va deveni o tehnologie COTS, ieftină, bazată pe o schemă europeană de certificare, probabil livrată ca parte din sistemul de operare a telefonului mobil. O stare de ubicuitate în net contrast cu:

Problema adresabilității

Există milioane de cetățeni români cu dublă cetățenie. Paradoxal, aceștia vor avea dificultăți în exploatarea portofelului deși statele care le oferă cealaltă cetățenie vor emite la timp portofelele lor. Într-adevăr, Republica Moldova a anunțat deja că aplicația lor EVO corespunde tuturor standardelor portofelului, Germania a contractat deja o companie de stat austrică pentru realizarea celui german.

Sunt oportune demersuri diplomatice pentru ca aceste portofele să accepte și PID-ul românesc.  Practic acești cetățeni ar avea un singur dosar cu acte care sunt valabile în ambele țări, pe ambele CNP-uri, suplimentar moldovenii ar putea ocoli necesitatea unui acord bilateral de recunoaștere cu UE dacă am emite un portofel comun – normele nu interzic dar necesită probabil efort politic din partea noastră, cel tehnic fiind deplin acoperit de expertiza moldovenească.

În concluzie, am ajuns în ultimul an fără a avea o strategie guvernamentală cu privire la EUID Wallet, fără a ne fi definit prioritățile și particularitățile. Alocarea fondurilor europene va cimenta pentru perioada de sustenabilitate (de 5 ani) un aranjament guvernamental care trebuie urgent clarificat, fără a ocoli dezbaterea publică.

Solicit să fie creat cadrul procedural și financiar pentru ca România să aibă și un portofel emis de un privat, să fie demarate discuții diplomatice pentru ca românii cu dublă cetățenie europeană să poată utiliza un singur portofel, pentru facilitarea utilizării documentelor oficiale în celălalt stat și, nu în ultimul rând, să fie explorată opțiunea ca aplicația EVO să fie recunoscută european prin intermediul României și utilizabilă egal de către românii de pe ambele maluri ale Prutului.

___________

UE pune bazele portofelului european pentru identitatea digitală (eID) pentru a facilita și securiza identificarea persoanelor fizice și juridice. Cu ajutorul său, utilizatorii vor putea să acceseze servicii publice și private online și offline, să stocheze și să partajeze documente digitale și să creeze semnături cu putere juridică.

Statele membre vor pune astfel de portofele la dispoziția tuturor cetățenilor, rezidenților și întreprinderilor până la sfârșitul anului 2026. 

Mai multe detalii aici