Când o schemă devine verb și alta rămâne substantiv. De ce BLIK a reușit, iar RoPay nu prinde tracțiune?

Diferența nu ține de tehnologie sau de licență. Ține de model, timing și coordonare. La prima vedere, Polonia și România par piețe similare: sisteme bancare dominante, utilizare intensă a cardurilor și o adopție rapidă a mobile banking-ului. Și totuși, rezultatele în zona schemelor naționale de plăți sunt radical diferite. Într-un caz, vorbim despre un sistem care a devenit parte din viața de zi cu zi. În celălalt, despre o inițiativă corectă instituțional, dar care nu a reușit să schimbe comportamente.

Un articol de Nic Balaceanu, antreprenor fintech & observator al ecosistemului

1. Colaborare bancară reală vs. aliniere parțială

BLIK a fost construit ca o schemă națională unică, co-deținută de marile bănci. Șase dintre cele mai mari instituții au creat împreună o companie comună și au decis de la început să joace pe aceeași carte: un singur UX, un singur brand, un singur sistem de decontare, o strategie comună de merchant acquiring și o guvernanță clară.

În România, acest nivel de coordonare nu a existat. Băncile nu au agreat co-deținerea unei scheme mobile comune, iar competiția a prevalat asupra cooperării. În acest context, RoPay a apărut mai degrabă ca un layer de branding peste infrastructura existentă, nu ca o schemă națională construită de jos în sus.

2. O piață care avea nevoie de o soluție vs. una care nu avea

Momentul lansării a fost decisiv.

În Polonia, între 2014 și 2016, contactless-ul era limitat, Apple Pay și Google Pay nu existau, iar costurile asociate schemelor internaționale erau ridicate. Băncile aveau un stimulent clar să construiască o alternativă proprie. BLIK a apărut pentru a rezolva o problemă reală.

În România, la momentul lansării RoPay, piața era deja matură: contactless aproape universal, wallet-uri globale bine adoptate, comisioane reduse pentru comercianți. Din perspectiva utilizatorului final, nu exista un gol evident care să ceară o soluție nouă.

3. Funcționalitate nouă vs. funcționalitate duplicată

BLIK a extins piața prin funcționalități care nu existau anterior la scară națională: plăți P2P instant prin număr de telefon, retrageri de numerar fără card, plăți e-commerce fără introducerea datelor cardului, plăți QR cu acceptare unificată. Toate integrate nativ în aplicațiile bancare.

RoPay, în schimb, a suprapus funcționalități deja disponibile prin carduri și wallet-uri. Fără P2P, fără o integrare e-commerce unitară și cu UX diferit de la bancă la bancă, valoarea adăugată pentru utilizator a fost greu de perceput.

4. Infrastructura din spate contează

Succesul BLIK nu a fost doar o chestiune de aplicație. A fost susținut de o infrastructură coerentă: plăți instant, mecanisme de settlement adaptate unei scheme bancare comune și cadre de identitate digitală care au simplificat onboarding-ul și autorizarea.

RoPay a fost nevoit să funcționeze peste infrastructura clasică de carduri, cu aceleași fluxuri, aceleași costuri și aceleași limitări. Fără un layer propriu de settlement sau identitate, diferențierea structurală a fost minimă.

5. Timing și psihologia adopției

BLIK a fost lansat înainte ca marile wallet-uri globale să devină dominante. A format obiceiuri înainte ca utilizatorii să aibă alternative mai comode.

RoPay a intrat într-o piață în care obiceiurile erau deja formate. Pentru consumator, percepția a fost simplă: „același card, cu alt nume”. Iar obiceiurile nu se schimbă fără un motiv foarte clar.

6. De la concept la comportament

Un semn clar că o schemă a trecut de la stadiul de inițiativă la cel de infrastructură este frecvența de utilizare. În prima jumătate a lui 2025, utilizatorii activi BLIK au efectuat, în medie, aproximativ 13 tranzacții pe lună, iar sistemul a procesat peste 1,4 miliarde de tranzacții în șase luni, distribuite natural între P2P, e-commerce, POS și ATM. Aceste cifre descriu un obicei zilnic, nu o adopție asistată.

Aici apare diferența fundamentală: când un sistem este folosit zilnic, nu mai trebuie explicat. Devine un verb. Când rămâne la nivel de concept și comunicare, rămâne un substantiv.

7. Lecția pentru România

Cazurile BLIK și RoPay arată că, într-o piață matură, succesul unei scheme de plată nu este garantat de statut, autorizație sau poziționare instituțională. Este garantat doar de capacitatea de a rezolva o problemă reală, mai bine decât alternativele existente, într-un moment în care piața este pregătită să schimbe obiceiuri.

Autorizația îți dă dreptul să exiști.

Adopția îți dă dreptul să contezi.

Iar între un verb și un substantiv, utilizatorii aleg întotdeauna verbul.

Acesta este primul articol dintr-o serie dedicată diferenței dintre inițiative corecte instituțional și sisteme adoptate real. Într-un follow-up, vom analiza ce condiții lipsesc astăzi pentru ca schemele naționale de plăți să devină infrastructuri vii,  nu doar concepte bine reglementate.